Sunt mai tare decat Victor Slav !!!

Sau Sclav. Sau Slab. Sau cum pisici l-o fi chemand pe vedetul asta, ca nu m-am obosit niciodata sa ii retin numele. M-am trezit in dimineata asta cautand un motiv pentru care sa ma simt, daca nu bine, macar suportabil, in week-end-ul ce sta sa-nceapa. Si l-am gasit pe asta, urmarind vestile meteo pe ProTv : clar, fara dubii, suta la suta argumentat, sunt 10 clase peste Victor Slav. Indiferent care ar fi criteriul in baza caruia  s-ar face comparatia. Si s-o luam pe rand, ma gandesc. Aspectul comercial. Fara a avea mari pretentii de la propria infatisare, lasand orice urma de modestie deoparte, afirm ca stau mai bine la capitolul acesta decat pitiponcul. Si nici nu-i foarte greu sa-l depasesti la capitolul acesta : tomnatecul flacau are o fata de ghizuroi tinut in captivitate, expresiv cat o galeata de moloz si fermecatoare in masura in care poti considera fermecatoare o nevastuica sau un jder. Nimic, dar absolut nimic de pa fata lui nu te face sa te cracanezi de admiratie. Ochii sunt mici si oarecum porcini. Iar restul fetei ar putea fi comparat cu statuile de pe Insula Pastelui. Asta daca statuile in cauza n-ar arata mai bine. Stiu ca sunt rau la modul gratuit, stiu ca exagerez nitel dar trebuie sa compensez cumva faptul ca toraco-abdominal + brate, Victoras ma dovedeste. Am fugit de munca fizica cum fuge Vanghelie de limba romana : temeinic si constant. Si asta se vede in bicepsii mei de pianist. Pe cand tatucu Slav are deja ani si ani de sala. Plamanii lui au inspirat mai multa transpiratie din aerul salilor decat am tras eu sare pe nas din aerul marii. Si, slava Domnului, eu chiar am prestat la aerosoli marini din moment ce, cum am mai spus, voiajele mele pe mare, insumate, depasesc in lungime distanta Pamant-Luna si retur (ca doar nu era sa raman acolo). La muschi ma face, nene. Chiar daca-s suprametabolizati de borcane si saci de substante artificial-umflatoare, la aspectul „muscular” ii iese lui pe plus. Chiar daca muschii Slavului sunt carne alba, ca la curcanii indopati cu concentrate si nu fibra aceea rosie care face un uscat de 45 de kile s-alerge c-un calorifer in spate de parca ar cara un plic si inca unul netimbrat (am vazut eu unul odata, furand un calorifer din acela de fonta cu minim 20 de elementi, de la fier vechi si efectiv zburda cu el in spate cu usurinta si gratia unei caprioare ce sare un parau). Ca sa n-o mai lungim, din punctul acesta de vedere, punct pentru el. Si aici trecem pe terenul meu : cutia craniana. Din nou introduc, in ceea ce ma priveste,  criteriul modestiei : nici eu nu stau prea stralucit la capitolul asta. Totusi, la treizeci si ceva de anisori, ca barbat in varful ascensiunii si afirmarii profesionale, faceam mai mult decat sa citesc de pe un prompter previziunile meteo. Nici faptul ca face asta la cel mai urmarit post tv nu il ajuta prea mult fiindca, va rog sa ma credeti pe cuvant aici, atributiile de serviciu ale lui Victoras il situeaza in organigrama postului sub doamnele de la machiaj. Si doar putin deasupra doamnelor care fac curatenie prin studiouri. Ca postul ii confera vizibilitate, apai nici asta nu stiu daca-i bine. Ca stiti si cum se spune : decat codas la oras, mai bine-n satul tau fruntas. Si am tot asteptat, atunci cand ma aflam intamplator cu televizorul fixat pe stirile respectivului post s-aud de la fatalul zilei o replica de geniu, o remarca ce ar fi tradat prezenta neuronilor, o glumita ceva care sa -l scoata din postura cititorului de prompter si sa-l introduca in lumea posesorilor, dar mai ales a utilizatorilor de creier. Dar nuuuu… tata… N-ai sa vezi. Omul e plat, anost si fad. Discutam cu putine zile-n urma cu un amic bagat pana-n gat in rahatul presei de monden autohtone. Logic ca-i reprosam faptul ca fac vedete din toate proastele si toti acraniatii. Omul se ascunsese practic sub masa pentru a se feri de tirul acuzelor ce i le aduceam si mai incerca de acolo cate o replica timida in spijinul propriei aparari. Pana cand, la un moment dat, nu a mai rabdat si-a rabufnit : „Bai, dar tu crezi ca daca idiotii astia ar spune si un lucru, macar un singur lucru interesant, nu l-am prelua si publica cu draga inima ? Ca noi n-am vrea sa fie altfel ? Ca nu ne-am dori sa stam ca cimpanzeii in copaci pandind o Celine Dion, o Jodie Foster, un Brian May sau un De Niro ?”. Si mi-am reamintit atunci ca doar ce vazusem o chestie ca cea tocmai expusa. O reporterita, pe care o putem banui doar de intentii bune, a intrebat-o la finalul unui concert pe noua stea a muzicii mioritice, Nicole Cher ry (sper sa fi scris corect)  cum a fost pe scena si cum e sa te simti vedeta. Raspunsul „divei a fost relevant : „Cum sa fie ? … A fost misto… Cool…”  Bai, si atat. Atat a putut sa ingaime mititica. Doar la atat a dus-o capul si atunci pot fi de acord cu-amicul meu. Sigur reporterita in cauza nu asta si-a dorit, sigur a vrut sa obtina mai mult de la viitoarea mare vedeta. Sa revenim insa la Slav. Si sa dezvalui si motivul pentru care am ajuns sa ma fac de rahat comparandu-ma cu el. Omul e clar, la loc de frunte intre fatalii si superbii zilei. Cum altfel sa fi aparut pe un post de radio o intrebare-concurs adresata doamnelor si domnisoarelor : „Daca ati fi pe plaja, cine ati vrea sa va unga cu ulei : Victor Slav sau Alex Velea ?” Acum, intrebarea postului era si nu era deplasata. Chiar daca, in calitate de pitipoanca demna de toate atributele acestei titulaturi, iti umpli Facebook-ul cu citate din Paler parca mosul ala ar fi si cel pe care il visezi masandu-ti partea interioara a coapselor cu ulei de plaja. Dar totusi. Frateeee…, astia doi sunt exponentialii ? In halul acesta am ajuns ? Sa mi-l doresc alaturi de sezlong pe Slav incaltat in august cu bocanci pana la genunchi si cu boasele sugrumate intr-o pereche de blugi care-i plesnesc pe buci ? Concursul asta mi-a amintit de nenorocita aia de duminica in care pensionarul roman, ha botnic si cu innascuta vocatie de votant, a fost pus sa aleaga drept presedinte intre Vadim si Iliescu. Cat despre cei doi „supierbi” eu le-as dori sa fie si peste 10 ani tot acolo unde sunt acum : admirati, adorati, super-vedeti, doriti pe plaja cu sticluta de ulei in maini. Slav fericit ca s-a inscris pe pozitia 957 a carnetelului in care Bianca ii trece pe cei ce-i „calca pragul” si Velea imaginandu-si ca este un artist de valoare. Numai ca n-o sa fie-asa. Viata nu-i darnica pe termen lung cu prostii. Asa ca week-end-ul acesta ma voi simti bine, chiar daca nicio domnita nu si-a manifestat dorinta de-a fi frecata pe buci cu ulei de catre mine : bai, sunt clar mai tare decat Victor Slav ! Jur pe cravata mea de pionier ! Doamneee … ca mandru mi-s de mine. :P