Alt mozaic

Asaaa… sa mai venim si noi la cioburile noastre colorate. (in paranteza fie spus, „noi” asta pe care-l folosesc uneori e… regal de-a dreptul, nu suntem deloc mai multi, doar eu mi-s si ma alint ca o printesa ce nu sunt – cunoscatorii s-au prins de altfel mai demult de aiasta maiastra formula). Deci… 1. La metrou, Unirii, harmalaie, zgomote, urale. Ce-o fi?, zic. Vreo vedeta in trecere ori vreunu’ in campanie electorala, ca deh, e vremea. Cand colo – zeci de tineri, frumosi si zambitori la chip cu pancarte: Zambeste, te iubim, TU esti vedeta noastra! Si covorul rosu aferent. Tipau si aclamau, aplaudau trecatorii, uimiti, deveniti brusc bucurosi, insa mult prea grabiti ca sa se uite adanc in ochii lor. Am zambit si eu, ca nu m-am putut abtine si am ramas zambind aproape pana acasa. Ce metoda de a descreti frunti si imblanzi ochi aspri ori inlacrimati de greul sufletesc al zilei. Felicitari si multumiri lor, tinerilor la suflet care au avut ideea! Chapeau bas! 2. Se apropie Ziua Europei. Cum altfel, trebe sa sarbatorim. Cu fast, cu cantec, cu joc si voie buna, ca asa ne zice sufletul nostru de cetatean CLAR european. Cu copii si culori, dans si acuarele, cu festivitati mai mult sau mai putin inzorzonate si altele asemenea. La metrou nu vom mai calatori inspre Unirii, Republica ori Pipera, ci inspre denumiri de tari ori capitale europene. Cum? Inca nu simtiti Europa palpitand in voi? Las’ ca vine el si sentimentul ala. Pe parcurs ori chiar spontan. Si atunci sa vezi ce veselie o sa fie! Pana una alta, lumea pregateste programe artistice. O profa mai moderna (probabil stie ea ce stie) a scos din programul copiilor ce ne vor incanta melodiile ‘cu tenta usor religioasa’, desi copiii se pregatisera deja. Pai cum, de Ziua Europei? Nu se face. Mai rau e nici gazdele nu s-au ne-am dovedit prea incantate sa li ni se cante despre Jesus, in spaniola, in engleza ar mai fi mers, zic unii, dar daca se apucau cumva sa ne cante vreun fragment coral in romana despre Iisus si ‘a Lui’ (?!) credinta? Neah! Nu se face. Nu acum. […] As mai fi scris. Dar cred ca am spus deja destul. Zambind larg tinerilor de la metrou, mi-au staruit in ochi si-n minte o lacrima si un fragment, potrivit pentru povestea nr. 2. Cum scrie acolo, in Carte? Pentru ca de oricine se va rusina de Mine si de Cuvintele mele, se va rusina si Fiul Omului. Eh, ia zi, cum stai cu credinta? E… pe deplin europeana. Zau.