Voua

Sa fiti rabdatori. Nimic nu e mai rau decat graba si vorba aspra, spusa la necaz ori la primul impuls. Cultivati rabdarea cu grija, ca pe o livada cu visini din care mai tarziu veti putea culege si roade. Sa nu judecati. Nu stiti cand si cum va va veni randul si atunci veti cauta in zadar intelegerea pe care voi n-ati vrut ori n-ati fost in stare s-o oferiti celor ce aveau nevoie de ea. Sa mangaiati. Alinati prin caldura palmelor voastre fie chip drag, fie om strain ce are nevoie de voi. Niciodata o mangaiere nu e in plus, niciodata nu va fi suficient sa va ganditi la cel indragit. Mergeti la el si mangaiati-l. Daca va da mana la o parte, nu va-ntristati. Poate avea motivele lui, fie si de neinteles. Mergeti atunci acolo unde e nevoie de voi si unde sunteti acceptati. Sa fiti blanzi. N-are rost sa permiteti durerilor si esecurilor vietii sa va-mpietreasca inima ori sa va transforme chipul sufletului in taciune. Ramaneti in blandete, iar daca n-o stiti, invatati-o. De la alti oameni, de la soare, de la flori, de la frunze si chiar si de la picurii molcomi de ploaie ce stiu racori obraji infierbantati. Sa iubiti. Ce sens are sa traiti o viata in neiubire? Iubiti si omul si floarea si cantecul si aerul. Iubiti cu putere si neconditionat. Nu asteptati nimic in schimb. Ceea ce oferiti va va-ncalzi si voua inima. Cat despre vis… ma abtin. Fiecare va sti ce sa faca cu al sau vis: sa-l hraneasca perpetuu ori sa-l omoare, la un moment dat. Ori sa-l puna la bun adapost in raftul cel mai de sus al inimii unde nu ajunge decat Dumnezeu. Doar fiti atenti sa nu va vindeti realitatea pe-un vis. Si mai ales sa nu repetati in nestire aceeasi… imensa greseala. Fiti calzi, frumosi la suflet si vi se vor lumina chipul, calea si viata. Si chiar daca veti constata ca nu se-ntampla asta, fiti calzi la suflet oricum. Merita!