De cuvant

- Dimineata m-am trezit cu un gand. Cum e un gand fugaci, il trec aici, ca sa ramana - Mi-e dor sa-mi intre cuvintele-n concediu. Sa faca pauza de-nvolburare si apoi de prea grea incuvantare. Mi-e dor sa mi le las cuminti la odihna pe un covor moale, verde sau pe un val de mare, dupa caz. Sa stea si ele picior peste picior, in liniste la umbra ori la soare si sa fumeze o tigara light fara a se preocupa ca vor polua in jur ori ca li se vor strica plamanii. Sa bea si ele macar un café-frappé hipercaloric mestecand de zor cuburi de gheata. Si apoi sa se dea in leagan pana s-or da si peste cap, reasezandu-se in matca lor fireasca. Mi-e dor sa le las sa zburde pe pajisti nemaicunoscute, sa se descopere din nou, sa-si cante doruri vechi daca asta vor, sa-si faureasca doruri noi daca sunt in stare, sa caute si sa gaseasca ce n-au gasit niciodata in trecut. Ce binemeritat ar fi un concediu si pentru cuvinte. S-ar odihni, s-ar si juca, s-ar plimba la pas in ceas de seara printre ganduri si apoi, tarziu, s-ar imbarca intr-un alt gand si ar acosta pe un tarm poate mai cald, poate mai bland. Mi-e dor sa imi eliberez cuvintele… asa incat sa nu-mi mai doara.