Postare prezentată

Nopti alchimice - mysterium fascinans cu pom si vulva

Am primit iarasi ravas. Hierofanie nocturna. Mi-am intins corpul ca o eprubeta in asternut. Plamanul imi zacea desfacut pe masa langa pateu....

luni, 16 septembrie 2019

N-am avut timp…

N-am avut timp sa iti numar alunitele. Stiu ca erau imprastiate pe trupul tau, ca boabele de piper, le-am banuit in intuneric, pe cand iti adulmecam cu nesat clavicula. Din nou, prajitura. Nu voi stii niciodata cate sunt. De-as stii as fi mai fericit acum. Le-as numara noaptea in gand ca sa adorm. N-am avut timp sa te ridic pe brate, sa te invart prin aer. E lucru mic , stiu. Dar n-am avut timp. Nici camera n-am avut timp sa ti-o vad, altar al dorintelor, loc de desfrau magic. Imi imaginam tuse galbene, portocalii, maro, flori si perdele groase. Liniste. Asa ca in tine. N-am avut timp sa ne alergam pe camp. Ti-as fi facut buchete de flori. M-as fi zgariat in boscheti si tu mi-ai fi supt sangele din rana. Te-as fi culcat in iarba si te-as fi avut. Te-ai fi dus acasa cu paie si scaieti in chiloti. Am fi ras a doua zi. Dar n-a fost timp. N-am avut timp sa vedem luna. Era mult prea multa lumina in ochii nostri sa mai vedem si cerul. Era ultimul lucru care ne-ar fi interesat. Cerul. Nici sa inotam goi in mare n-am avut timp. Era frig si noi mancam iaurt cu uscaciuni. Lasa, ca ne balacim vara viitoare goi. Sau poate chiar doua veri la rand. Asa gandeam. N-a fost timp - doar de gandit. N-am avut timp sa te visez. Tu ma visai. Eu ma rugam apoi sa te visez si ma blestemam ca somnul mi-era lin. Strangeam plapuma in brate ca si cum ai fi tu. Erau si scame in plapuma, dar eu ziceam ca e roua. Si plapuma avea de toate: avea si sold, avea si sfarcuri. Abia dupa ce ai plecat te-am visat, dar la ce folos? N-am avut timp sa te urasc, eram prea ocupat sa te iubesc. N-am putut sa te injur, sa fug in noapte temandu-ma sa mai fac un pas in plus. Sa te lovesc imaginar inainte sa adorm si sa ma trezesc vinovat si sa te sun. Nu am plecat. Am ramas mereu. La ce folos? Nu ti-am masat spatele. Nu-ti cunosteam ceafa si mainile mi se temeau. N-a fost timp. N-a fost timp nici sa te vad plangand. Ti-am sters lacrimile in cort. Nici acum nu stiu de ce plangeai. N-am avut timp sa aflu. Sa te fi impins eu spre plans? N-a fost timp nici macar sa oprim timpul. As fi profitat. Da. Tare as mai fi profitat. Ti-as fi muscat buza de portelan si-as fi patruns in tine. Ar fi pornit timpul cu duduit puternic de roti metalice in cer si eu as fi fost in tine. Oare ai fi stiut? N-a fost timp sa aflam ce se intampla. Totul s-a petrecut prea repede. N-a fost timp atunci, dar parca-i timp destul acum ca sa ma gandesc. Clujul nu cunoaste somnul. Noapte buna, Theo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Hai la noi! © 2014. All Rights Reserved | Powered By Blogger | Blogger Templates | Designed by-Dapinder